Cod produs: Sfântul Paisie Aghioritul
Disponibilitate: In stoc

Sfântul Paisie Aghioritul

   
      0 review-uri      
    Adaugă review
16 LEI
 

 Cuviosul Paisie a făcut, şi continuă să facă şi după adormirea sa, multe minuni. Nu a fost un fals făcător de minuni. A fost un om al lui Dumnezeu, un creştin adevărat. Era un om al dragostei şi al jertfei; om care îşi oferea, în adevăratul sens al cuvântului, întreaga ființă şi întreaga viață lui Dumnezeu şi celui creat după icoana Lui, omului. A fost atletul lui Hristos,  slujitorul omului, ascetul monahismului ortodox.

     Prezența lui era prezența...

mai mult  +

 Cuviosul Paisie a făcut, şi continuă să facă şi după adormirea sa, multe minuni. Nu a fost un fals făcător de minuni. A fost un om al lui Dumnezeu, un creştin adevărat. Era un om al dragostei şi al jertfei; om care îşi oferea, în adevăratul sens al cuvântului, întreaga ființă şi întreaga viață lui Dumnezeu şi celui creat după icoana Lui, omului. A fost atletul lui Hristos,  slujitorul omului, ascetul monahismului ortodox.

     Prezența lui era prezența dragostei; a dragostei adevărate şi dezinteresate, fără limite. Limitele ei erau nemărginirea. Trăia în ceilalți, fără a înceta vreodată să fie el însuşi. Adevăratul lui eu era aproapele, toți cei de lângă el. Ieşea la propriu din sine, pentru a se oferi celorlalți. Odată oferit celorlalți, îi unea pe toți în sine: în dragostea sa, în purtarea sa de grijă, în neliniştea sa şi, mai ales, în rugăciunea sa.

     Când îți asculta durerea sau marea ta problemă, suspina adânc. Făcea durerea sau problema ta durerea şi problema sa. Te introducea în programul lui de rugăciune şi nu te uita niciodată. Te sprijinea, crea perspective, dădea răspunsuri şi sfaturi pe care poate că nu le înțelegeai imediat, dar a căror noimă o descopereai mai târziu. Îşi amintea numele tuturor şi problemele lor. El uita doar suferințele sale. Mulțumea lui Dumnezeu pentru durerile şi bolile lui. Niciodată nu a cerut izbăvirea de acestea.

     Combătea mai ales nedreptatea, dar şi goana după drepturi a oamenilor duhovniceşti. Omul, zicea, „cu cât este mai lumesc, cu atât mai multe drepturi are; cu cât este mai duhovnicesc, cu atât mai puține drepturi are... Chiar şi oamenii duhovniceşti cer o dreptate juridică şi mai zic că cred în Dumnezeu! «Dreptul tău, dreptul meu»”. Deschiderea spre universalitate se face prin sacrificiul pentru altul. Cu cât se maturizează duhovniceşte omul, cu atât mai puține drepturi îşi revendică. Astfel este pusă în aplicare dreptatea dumnezeiască. Dreptatea omenească, oricât de perfect ar fi aplicată, nu poate să‐i unească pe oameni. Nu poate şi nu stă în firea ei să elimine pe „al meu” şi pe „al tău” – acest cuvânt rece, după cum îl numeşte Sfântul Ioan Gură de Aur, care distruge unitatea dintre oameni. Trăim într‐o epocă în care toate sunt nivelate şi, mai înainte de toate, persoana umană. Globalizarea urmăreşte să ne transforme în simple cifre, sau, mai exact, în numere. În locul omului globalizat, care se asfixiază încătuşat în eul propriu, Cuviosul Paisie a pus în lumină pe omul autentic, universal, care «încape» în sine întreaga lume, toată existența umană. Ne‐a arătat, prin prezența sa, cum ne‐a dorit dintru început Dumnezeu şi cum doreşte întotdeauna să devenim.

 

                                                                                  Gheorghios Mantzaridis

                                                                                  Profesor la Facultatea de Teologie din Tesalonic

mai puțin  -