Întâlnirile memorabile, prieteniile adevărate, acestea sunt, până la urmă, averea cea mai de preţ cu care se înfăţişează fiecare în faţa lui Dumnezeu. Câte întâlniri împlinite a realizat!… Întâlniri la care Hristos să fi fost prezent într-un fel sau altul, oricât de discret. Căci lui Dumnezeu îi place discreţia, nu tămbălăul. Aceste întâlniri pot fi de multe feluri. Uneori însoţesc îndelungi con-vieţuiri şi/sau prelungi con-vorbiri. Adăstări paradiziace! Poate să fie aşa, dar nu neapărat. Căci, alteori sunt întâlniri fulgurante, care se realizează printr-o privire, printr-un cuvânt, printr-un gest. Numai te încrucişezi (iată, un cuvânt care-şi trage obârşia din cruce!) cu cineva, schimbi eventual câteva cuvinte sau numai un surâs, şi asta înseamnă ceva pentru tine, adaugă ziditor, poate chiar salvator, pentru momentul acela. Poate să fie în ele atâta dăruire, atâta bunăvoinţă, atâta gingăşie, încât reciprocă rodirea lor să fie numai bună de tezaurizat, să atârne greu în traista împlinirilor tale, cu care te înfăţişezi întru bună primire în faţa lui Dumnezeu. Să atârne mai greu decât convieţuiri de ore, de zile şi de ani. Te urmăreşte toată viaţa imaginea lui, întâlnirii aceleia, trăirea pe care ai avut-o atunci… Minunat este că te poţi întâlni, în anumite situaţii, cu sfinţi, chiar. Nu din aceia din sinaxare, ci din cei vieţuind lângă tine, în această lume şi în acest timp. Sunt câţiva din cei înfăţişaţi în galeria de portrete din această carte despre care mărturia mea, fără ezitare, aceasta este: „Sunt sfinţi!” Prin toate aceste întâlniri îţi vorbeşte Dumnezeu, te întâlneşti şi cu El. Pentru ele merită să trăieşti, fie ele de o clipă sau de viaţă îndelungată. Din lumina şi ardoarea lor te hrăneşti vital şi o poţi răspândi mai departe. Suntem cu cartea aceasta ca într-o expoziţie retrospectivă de portrete… Aflăm în ea varii alcătuiri: schiţe, crochiuri, desene, acuarele, pânze mai compuse, tablouri mai ample… Cele mai multe au mai fost expuse… Cu alte cuvinte, publicate cu diferite prilejuri. Sunt portrete de oameni care, îndeobşte, au însemnat ceva pentru societate, cel mai adesea pentru Biserică. Dar nu totdeauna. La o privire atentă sunt, realmente, „de la vlădică până la opincă”, adică de la patriarhul ecumenic până la simpli ţărani. Din unele puncte de vedere, cei din urmă pot fi la fel de preţioşi şi de importanţi în privirea străvăzătoare a lui Dumnezeu ca şi cei dintâi. Toţi sunt oameni cu care am fost, la un moment dat, într-o împreună inspirare. Oricum, au însemnat ceva, însoţindu-mă pe Cale, adăugând bunei existenţe. Portretele zugrăvite au venit în urma a diferite împrejurări: prezentări, de cele mai multe ori însoţind interviuri, aniversări, dar mai adesea evocări, după moartea unor persoane dragi, prefeţe, prezentări ale unor autori, vorbiri la vernisaje… Unele au fost solicitate anume de vreo redacţie sau de vreo persoană, altele impuse de o situaţie sau de alta. Ele (re)prezintă felurite situări şi felurite raportări. Cât despre mine, eu sunt locul lor geometric, în teritoriul unei geometrii a persoanei, spirituale, dezvoltate în duh de întâlnire, de oglindire. Am simţit nevoia să strâng toate aceste zugrăviri ca într-un album de familie. Sunt fotografii mai clare, fotografii mai estompate... Oricum, ele sunt urmarea unor întâlniri şi a trăirilor pe care le-au indus. Au fost, totodată, şi acte de cunoaştere, în care m-am simţit mereu frumos implicat, admirativ, inspirator, încurajator. Alături de aceşti oameni m-am simţit mai cu rost pe lumea aceasta. Chiar dacă de unii mă leagă o duioşie mai mare, o împreună călătorire mai îndelungă, tuturor le sunt recunoscător. Mi-au jalonat în chip fericit parcursul vieţii. Parcurgând cuprinsul lucrării, poţi avea impresia unui soi de pomelnic. În fond, asta şi este! Desigur, sunt mulţi alţi oameni foarte importanţi pentru mine şi extrem de dragi mie care nu apar, pentru că nu a fost prilejul care s-o solicite… Pentru unii poate că va veni totuşi, într-o bună zi, îndemnul, fie el exterior sau lăuntric. Alţii vor rămâne, în mod sigur, „scrişi” numai în inima mea… Port nădejdea împlinirii în altă lume a ceea ce a rămas numai pornit aici, a unei împreună-locuiri veşnice la loc de tihnită împlinire, în preajma lui Hristos, prin El, a Sfintei Treimi. Costion Nicolescu