Cod produs: Rugăciunea lui Iisus în scrierile Sfântului Grigorie Sinaitul
Disponibilitate: In stoc

Rugăciunea lui Iisus în scrierile Sfântului Grigorie Sinaitul

   
      0 review-uri      
    Adaugă review
2 LEI
 

Studiul Înaltpreasfinţitului Kallistos Ware surprinde principalele coordonate ale învăţăturii despre rugăciunea monologică – Rugăciunea lui Iisus – în scrierile influentului autor filocalic Sfântul Grigorie Sinaitul. „Ceea ce am desemnat ca «forma standard» folosită de Grigorie – «Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă» (fără «pe mine, păcătosul») – apare pentru prima dată, după cunoştinţa mea, în Viaţa Avvei Filimon, o lucrare din secolul VI-VII,...

mai mult  +

Studiul Înaltpreasfinţitului Kallistos Ware surprinde principalele coordonate ale învăţăturii despre rugăciunea monologică – Rugăciunea lui Iisus – în scrierile influentului autor filocalic Sfântul Grigorie Sinaitul. „Ceea ce am desemnat ca «forma standard» folosită de Grigorie – «Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă» (fără «pe mine, păcătosul») – apare pentru prima dată, după cunoştinţa mea, în Viaţa Avvei Filimon, o lucrare din secolul VI-VII, scrisă în Egipt . Reapare în tratatul lui Nichifor Isihastul, Despre trezvie şi păzirea inimii (sfârşitul sec. XIII – începutul sec. XIV) . În perioada de 700 de ani dintre aceste două texte nu-mi amintesc de vreun alt izvor în care să apară . Viaţa Sfântului Grigorie Sinaitul este, din câte cunosc, cea mai timpurie menţiune a Rugăciunii cu cuvintele «pe mine, păcătosul» adăugate la sfârşit”. [i]Vezi Filocalia, vol. ii (Atena, 1958), p. 244. Importanţa acestui text este justificat evidenţiată de B. Krivochéine, „Date du texte traditionnel de la «Prière de Jésus»”, Messager de l’Exarcat du Patriarche russe en Europe occidentale, vii-viii (1951), pp. 55-59. Cf. I. Hausherr, Noms du Christ, pp. 239-246. [ii]MPG cxlvii, col. 964B. [iii]Adeseori, primii scriitori care fac referire la invocarea Domnului Iisus nu oferă forma exactă a cuvintelor. Acesta este cazul în privinţa lui Nil al Ancirei şi Diadoh al Foticeei (secolul al V-lea), şi de asemenea, în privinţa lui Ioan Scărarul, Isihie din Vatos, Filoteu Sinaitul şi Ioan Carpatiul (secolele VII-X). Toţi vorbesc despre invocarea lui Iisus, însă nu oferă o formulă specifică, deşi este posibil ca Diadoh să aibă în vedere invocarea simplă „Doamne, Iisuse”: vezi Centurii, 61 (ed. E. des Places, Sources Chrétiennes 5bis [Paris, 1955], 121, 5). A se compara cu Isihie, Centurii, 106 (Filocalia, vol. i [Atena, 1957], p. 157), unde forma „Doamne, Iisuse Hristoase” este întrebuinţată; însă în ediţia MPG xciii, col. 1513A, cuvântul „Doamne” este omis. Probabil, cuvintele „Doamne, Iisuse” reprezintă cea mai veche formă a Rugăciunii lui Iisus: cf. I Cor. 12, 3. Vezi, de asemenea, nota 55 infra. În lucrările autentice ale lui Simeon Noul Teolog nu există vreo menţionare a Rugăciunii lui Iisus (vezi B. Krivochéine, introducere la Catehezele lui Simeon: Sources Chrétiennes 96 [Paris, 1963], p. 54, n. 1]. Ucenicul lui Simeon, Nichita Stithatul, nu face decât o referire trecătoare la „invocarea lui Iisus Dumnezeu” (Cent., I, 97: MPGcxx, col. 897B; cf. Hausherr, Noms du Christ, p. 259). Rugăciunea lui Iisus nu este deloc menţionată într-un alt text din secolul al XI-lea, vasta şi sistematica Sinagogă a lui Pavel Everghetinos (Hausherr, op. cit., p. 247). Toate acestea arată cât de atenţi trebuie să fim să nu presupunem o întrebuinţare universală a Rugăciunii lui Iisus în spiritualitatea bizantină; sunt mulţi autori care nu-i oferă caracterul central pe care îl deţine în scrierile lui Grigorie Sinaitul.

mai puțin  -