Doamna Livia Ciupercă, o pasionată cercetătoare a biogra­fiilor literare şi operelor artistice mai puţin explorate din ori­zontul nostru cultural, încredinţează tiparului cartea Alexandru Lascarov-Moldovanu, încorsetările unei vieţi. Volumul nou îngrijit continuă studii mai vechi şi preocupări de dată relativ recentă, dintre care monografiile I. Al. Brătescu-Voineşti (1996), Dominic Stanca (2011), Scriitori gălăţeni de ieri şi de azi (2012), Teodor Al. Munteanu (2013) se bucură de o bună vizibilitate. După cum lesne se observă, Livia Ciupercă este preocupată de aducerea în actualitate a operelor aproape uitate ale unor scriitori importanţi în momentul activ al creaţiei lor, iar teme­ritatea de a investiga editări de odinioară precum şi manuscrise rămase inedite, în care se află, deocamdată închise, idei de viaţă perene, repere morale şi valori estetice, trebuie de la bun în­ceput semnalată. Ca şi în precedentele studii, noul demers critic evidenţiază particularitatea definitorie a stilului dum­neaei de lucru. Alături de contribuţiile filologului şi istoricului literar, acesta constă în fervoarea de a recompune, odată cu datele esenţiale, atmosfera (literară) a epocii. În volumul de faţă, Livia Ciupercă face tentativa de a reda integral imaginea operei lui Alexandru Lascarov-Moldoveanu. Asamblarea devine panoramă graţie reconstituirii ei din fragmente disparate, unele provenind din arhiva urmaşilor scriitorului, celelalte descope­rite în fondurile Muzeului Naţional al Literaturii Române sau al unor biblioteci (Biblioteca Academei Române, Metropoli­tană din Bucureşti, Biblioteca Centrală Universitară din Iaşi, Biblioteca Sfântului Sinod). După cum se poate observa, cerce­tarea a fost, cu un cuvânt potrivit, laborioasă, iar efortul, în sens apreciativ, răsplătit pe măsură. Peregrinarea prin ţară în căutarea manuscriselor scriitorului devine bun prilej de a trage concluzia că răspândirea acestor documente nu este una întâm­plătoare, ci, dimpotrivă, revelatorie ca sens. Pentru Livia Ciu­percă restituirea este cu atât mai preţioasă cu cât documentele lasă loc interpretărilor nuanţate. De pildă, în momentul însu­mării lor, autoarea observă, retrospectiv, focalizarea fiinţei scrii­toriceşti, în care se oglindesc perfect opera, principiile literare şi sentimentul religios. Zestrea literară rămasă de la Lascarov-Moldovanu este analizată sub dublu aspect, al creaţiei de idei şi sub auspicii estetico-literare creatoare de valori. După ce con­firmă că rolul marilor critici în ceea ce priveşte poziţionarea lui Alexandru Lascarov-Moldovanu în cadrul epocii a fost, din punctul de vedere al istoriei literaturii, unul decisiv, Livia Ciupercă apelează la instrumentele filologice şi la datele istorico-literare, de această dată cu scopul de a suscita interesul contem­poranilor pentru personalitatea celui monografiat. Reconstituirea atmosferei epocii este însoţită aproape filă cu filă, reaşezarea în pagină a întregii creaţii devenind unica opţiune pentru înţele­gerea operei din interior, capabilă astfel să redea, din nou, mi­reasma textelor troienite de trecut. Din nefericire, această esenţă se pierde iremediabil atunci când istoria literară îşi cerne valorile lăsând la vedere plasa de relaţii şi coresponden­ţele dintre ideile vehiculate, ca un du-te-vino între tradiţie şi modernitate. În corpus-ul critic al Liviei Ciupercă, constând în prezentarea exhaustivă a operei edite şi inedite a lui Alexandru Lascarov-Moldovanu, raţiunea şi sentimentul devin afinităţi indestructibile, lăsându-se însoţite de un paseism de bună factură memorialistică, deoarece de la duiosul scriitor ne rămân, alături de factura sămănătoristă a fondului epic, nostalgia după acele vremuri de odinioară, ca­racterizate atât de explicit în celebra sintagmă eminesciană, referitoare la un trecut fabulos-idilic când se vorbea o „limbă ca un figure de miere”. Efectul este puternic, iar parfumul de epocă pregnant. Caracterizările suc­cinte şi cam abstracte, care îl postau pe autor în sfera de in­fluenţă a unor mari scriitori contemporani cu el –, în panoplia genurilor şi speciilor cultivate de Mihail Sadoveanu, I. Al. Brătescu-Voineşti şi Bassarabescu –, sunt înlocuite aici de comentarii despre viaţa acestuia, scrutată prin parcurgerea atentă a eta­pelor ei faste sau dureroase. În loc de concluzie, Livia Ciupercă arată că, deşi „încorsetat” de viaţă, Lascarov-Moldovanu a reuşit să lase o operă de mari dimensiuni răspândită, după cum s-a văzut, în mai multe locuri, unde memoria ei doarme înveşmântată de poveşti încă necunoscute. Acestui tip de cercetare, Livia Ciupercă îi consacră speciale energii intelectuale, prin intermediul cărora reuşeşte să demon­streze, convingător în opinia noastră, că, împotriva trecerii ire­parabile a timpului, autorii şi creaţiile altor vremi sunt, de fapt, contemporani ai literaturii române în integralitatea ei, cu condiţia să avem acces la savorile acelor texte, la parfumul lor originar. Acesta este scopul monografiei istorico-literare Alexandru Lascarov-Moldovanu, încorsetările unei vieţi, studiu prin care Livia Ciupercă ridică vălul uitării de pe imaginea unui scriitor care ar merita, mai mult de o clipă, atenţia celor ce iubesc literatura. Lucian CHIŞU