Cod produs: Predici
Disponibilitate: In stoc

Predici

   
      0 review-uri      
12 LEI
 

Volumul cuprinde doua studii comemorative care-l omagiaza pe autor si douasprezece dintre cele mai importante predici pe care marele profesor teolog si patrolog le-a publicat de-a lungul timpului in revista Glasul Bisericii. Aparitia acestei carti, dupa cum este mentionat in Nota editoriala, „va fi de folos duhovnicesc […] nu numai credinciosilor […] ci si slujitorilor Sfintelor Altare”, care vor descoperi in ea „frumusetea invataturii si a trairii Sfintilor Parinti...

mai mult  +

Volumul cuprinde doua studii comemorative care-l omagiaza pe autor si douasprezece dintre cele mai importante predici pe care marele profesor teolog si patrolog le-a publicat de-a lungul timpului in revista Glasul Bisericii. Aparitia acestei carti, dupa cum este mentionat in Nota editoriala, „va fi de folos duhovnicesc […] nu numai credinciosilor […] ci si slujitorilor Sfintelor Altare”, care vor descoperi in ea „frumusetea invataturii si a trairii Sfintilor Parinti”. i.P.S. Timotei, Arhiepiscopul Aradului consacra parintelui Coman cu multa evlavie un Omagiu dascalului, evocandu-l ca pe un prieten drag care „a nutrit un simţamant istoric deosebit, asemenea lui Ioan de Efes” şi „a pus in lumina pe sfinţii straromani, intre care Sfantul Ioan Casian”, subliniind rolul monahismului 

şi a caii de aplicare practica a invaţaturilor patristice. Pr. prof. dr. stefan C. Alexe creioneaza viata si opera autorului cu multa precizie, amintind functiile sale, activitatea didactica si reperele care au facut din acesta un neobosit si celebru patrolog si predicator.

Predicile ilustrului patrolog sunt asezate in trei capitole distincte: Predici la Praznicele imparatesti, la Sfinti şi la Duminicile de peste an.

in predicile rostite la marile Praznice imparatesti, parintele evoca cele mai importante momente din viaţa Mantuitorului nostru Iisus Hristos si cea a Sfintei Fecioare, prin cuvintele si talcuirile sale, autorul dovedindu-se „un mare pastor si formator de suflete”.

La Taierea imprejur a Domnului, autorul precizeaza ca „Biserica praznuieste o intreita sarbatoare: Taierea imprejur a Domnului, Sfantul Vasile cel Mare si Anul Nou” si explica semnificatiile celor doua praznice bisericesti „care se impletesc” cu o sarbatoare laica. Anul Nou incepe astfel, in mod fericit „sub ocrotirea şi binecuvantarea Mantuitorului lumii”, pe care Biserica l-a pus „straja şi garanţie puternica acestei unitaţi de timp”. A doua straja a anului este Sfantul Vasile cel Mare, a carui personalitate este evocata cu multa caldura, iar indemnul „sa fim oameni ai faptelor, nu ai vorbelor, sa impletim taria credintei noastre cu realitatea faptei” defineste viata celui care „ramane model neintrecut de munca si de impliniri mari in Biserica Mantuitorului”.

Intrarea Domnului in Ierusalim sau Floriile marcheaza un moment deosebit de important in viata Bisericii noastre si cu aceasta ocazie autorul alcatuieste o predica remarcabila care talcuieste pregatirea jertfei Domnului pe Cruce si luminata Sa inviere. Dupa ce a raspandit invaţatura dumnezeiasca şi a facut atatea minuni, spune parintele, „acum cand este aproape de patima şi de moartea Sa”, Iisus işi face o intrare deosebita in Ierusalim, „de Fiu al lui Dumnezeu intrupat, venit printre oameni şi facandu-Se asemenea lor pentru a-i mantui”. Acest fapt, explica autorul, semnifica intoarcerea paganilor de la necredinţa la credinţa. Autorul spune ca Sfinţii Parinţi talcuiesc şederea lui Iisus pe manzul asinei ca simbol al extinderii Bisericii Sale asupra tuturor neamurilor. Parintele adauga un indemn pentru toţi creştinii: „Sa primim pe Domnul cu stalparile dragostei, cantand ca pruncii de la porţile Ierusalimului: Osana Fiul lui David! Bine este cuvantat Cel ce vine intru numele Domnului!”

Predica sarbatorii Nasterii Domnului, „Praznicul luminos al Nasterii Domnului”, care „a umplut cerul si pamantul de bucuria lui Dumnezeu” ne aduce iarasi inconfundabila talcuire a parintelui care-i citeaza pe Sfintii Grigorie Teologul si Roman Melodul, ultimul cantandu-ne bucuria sarbatorii inca din secolul al VI-lea. Nasterea Mantuitorului, arata parintele, „inseamna nasterea vietii, nasterea sfinteniei, nasterea noastra ca fii ai lui Dumnezeu”, ai pacii si ai mantuirii. Autorul enumera darurile pe care noi trebuie sa I le facem Pruncului si insista asupra dragostei fierbinti pe care trebuie sa o purtam pruncilor, „izvor de continuitate pentru neamul omenesc”, rod de viata si de bucurii curate pe pamant si fagaduinta sfanta „pentru cat mai multi cetateni ai imparatiei lui Dumnezeu”.

mai puțin  -